Orologii Bucurestene

Timpul vechiului București a încetat să mai curgă. Vechile orologii care privesc întregul oraș de la înălțime sunt tăcute ori prea încetinite de vreme. Și-au lepădat menirea devenind simboluri ale trecutului și martorele tăcute ale unor mari evenimente. 

Pe bulevardul Magheru se află Biserica Italiană realizată de arhitectii Mario Stoppa și Giuseppe Tirabosch după modelul Bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, construită în stil vechi lombard.
Biserica din București a fost construită cu scopul de a recrea atmosfera tipică a bisericilor italiene. În perioada comunistă, din 1952 până în 1968, biserica fost închisă. Ea a fost deschisă până în 1989 doar pentru demnitarii italieni pentru care se oficiau slujbe de cinci ori pe an. După 1989, biserica a fost declarată drept parohie teritorială și a fost deschisă publicului.
Pe turnul clopotniței veghează un ceas fără limbi, decorat cu elemente astronomice. În centrul lui se află soarele și este singului orologiu din București pe care se găsesc de jur împrejur deopotrivă cifrele romane de la unu la doisprezece, precum  și orele după-amiezii inscripționate cu numere arabe. 


Tot din seria monumentelor de cult cu ceasuri se află și Biserica Luterană, de același rit cu Biserica Neagră din Brașov. Aici se află mormântul lui William, Prințul Albaniei, nepotul Reginei Elisabeta a României. Merită menționat că din când în când, biserica găzduiește concerte de orgă și vioară. 

 

Pe Calea Victoriei descoperim câteva clădiri cu orologii diferite. Prima oprire este Palatul Monopolurilor de Stat, construit de arhitectul Duiliu Marcu între 1934 și 1941 pentru a fi sediul Administraţiei Autonome a Monopolurilor de Stat. A fost cunoscut şi ca Regia Monopolurilor sau Casa Autonomă a Monopolurilor. În perioada comunistă se numea Palatul Comitetului de Stat al Planificarii, iar după 1990 a fost rebotezat drept palatul Ministerului Industriilor. Astăzi, în corpurile anexe funcţionează Domeniul Economic al Ministerului Economiei şi Finanţelor, clădirea propriu-zisă fiind în proces de reabilitare de câțiva ani. 

O a doua clădire de pe Calea Victoriei care poartă orologiu este Bibliotecă Centrală Universitară, fosta Fundație Regală Carol I.
În urma recentei renovări, ceasul a fost schimbat cu unul elvețian. Deși în funcțiune, ceasul întârzie să arate ora exactă.

Și nu în ultimul rând, PalatulCasei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie. Piatra de temelie a Palatului CEC a fost pusă în 8 iulie 1897, în prezența Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta. A fost realizat după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârșitul secolului XIX. Putem spune că orologiul său a măsurat cel puțin un secol plin de însemnătate, întrucât construcția Palatul CEC a fost terminată în anul 1900. 

Pe Splaiul Independenței se află Palatul de Justiție, construit între anii 1890 și 1895 după planurile arhitecților Albert Ballu și Ion Mincu. Orologiul palatului este flancat de două statui care reprezintă Forța și Justiția

Palatul Băncii Naționale de pe strada Lipscani are și el un ceas, ce-i drept, puțin mai timid. Este ascuns de formele arhitecturale și păzit de două statui.

Și ne întoarcem pe Calea Victoriei să observăm un alt ceas situat pe clădirea Adriatica, care seamănă puțin cu cel de pe Palatul Monopolurilor de Stat. Bineînțeles, majoritatea acestor orologii nu mai funcționează, însă, deși au rămas doar niște elemente decorative, ele amintesc de perioade diferite ale actualului oraș în care graba își spune cuvântul.

18 Replies to “Orologii Bucurestene”

Leave a Reply to mihaeladragan67 Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *