Search Results for: palatul presei

Cladirea Adevarul sau Palatul Presei


Cladirea “Adevarul”, sediul Tipografiei Luceafarul
Locatie: Str. Constatin Mille

Imediat cum ocolești Cercul Militar, pe strada Constantin Mille te întâmpină Palatul Adevărul, cu cel mai trist chip care a existat vreodată pe-o clădire. Aici a fost unul dintre cele mai cunoscute centre de presă din România, proiectat de arhitectul Ștefan Ciocârlan după modelul palatului Figaro din Paris și inaugurat acum 114 ani.

La șase ani după inaugurare, în 1904, Adevărul a capătat o nouă surată, ziarul Dimineața, iar directorul redacției, Constantin Mille, a cumpărat și fabrica de saci Saint-Frères, anexată palatului, pentru a integra noua echipă. Unificarea celor două clădiri a fost însă stopată de sosirea Primului Război Mondial, iar palatul a fost rechiziționat de comandamentul german care a tipărit aici ziarul Bukarester Tageblatt.


În 1940, Constantin Mille a vândut cele două publicații pe care le deținea bancherului Aristide Blank, iar directorul redacției a devenit Constantin Graur. Acesta a dărâmat clădirea veche a palatului și a înlocuit-o cu una din beton armat, a cumpărat o clădire din vecinătate și într-un final le-a unit cu fabrica. A dotat tipografia cu aparatura cea mai performantă a vremii și a început să tipărească aici încă șase publicații săptămânale, dând naștere perioadei de glorie a gazetelor reunite sub pălăria Adevărul.


Publicația a fost suprimată în 1951 de comuniști și a fost înlocuit cu ziarul Luceafărul, care s-a privatizat după Revoluție. Actualii proprietari nu s-au hotărât ce întrebuințare să dea cladirii. Astăzi, fostul palat zace în uitare, prăbușit într-un somn imobiliar.



„Direcţiunea ziarului Adevĕrul vă roagă să bine voiţi a onora cu presenţa D. inaugurarea noului său local din strada Serindar n. 11, care se va face în ziua de Duminică 3 Maiu, orele 2 p.m. Bucuresci 1898”.






“Nici o zi fara un rand (scris)”

“+1856-Vestitorul-Romanesc-1837-1855
1849+1889.Timpul
1840+1909.Adevĕrul-1888-1892
+1864.Drepturile-omului-Adevĕrul-Dreptatea
1813+1880.Buciumul-57.Trompeta-Carpatilor-65-77
1833+1896 Nichipercea
1848+1910.Lupta-1884(text lipsa)”







Ziar “Scînteia”- 12 noiembrie 1989





Se cumpără o fabrică de saci din apropiere

Pe parcursul anilor, dezvoltându-se şi cerând spaţiu suplimentar, stabilimentul „Adevĕrul” mai suferă câteva modificări. Mai ales că din 1904 „Adevĕrul” capătă şi o surată, „Dimineaţa”. Astfel, după mai multe amânări, pricinuite de lipsa fondurilor, Constantin Mille cumpără cu 200.000 lei (aur) localul fabricii de saci Saint-Frères, de lângă palatul redacţional.

Se face o unificare provizorie a faţadelor celor două clădiri şi, la etajul întâi al imobilului nou achiziţionat, sunt instalate linotipurile, premieră în presa românească. Mille îşi plănuia pe-atunci să unifice complet cele două localuri însă primul război mondial pune proiectul pe butuci.

În timpul războiului, clădirea e rechiziţionată de comandamentul german, care scoate aici „Bukarester Tageblatt”. După război, prefacerile sunt imposibile, Mille e mulţumit doar să asigure apariţia ziarelor.

Noua conducere – căci Mille vinde, în 1920, ziarele „Adevĕrul” şi „Dimineaţa” bancherului Aristide Blank, iar directorul redacţiei devine Constantin Graur – decide să mai cumpere un imobil din imediata apropiere a redacţiei, în care altădată funcţionase o tipografie. Clădirea veche e culcată la pământ, se construieşte o alta, din beton armat, după care se trece, într-un final, la unificarea celor trei faţade.

Pe 13 noiembrie 1933 apare un număr festiv al „Dimineţii”, în 124 de pagini, care sărbătoreşte tocmai „inaugurarea localului nostru, restaurat şi considerabil mărit”.

Pe prima pagină, un desen de Vermont înfăţişând faţada unificatoare. “Palatul Adevĕrul, terminat anul acesta, adăposteşte ziarele, revistele şi toate publicaţiile, cari apar în editura Adevĕrul”, se precizează într-un articol din numărul festiv.

Suprafaţa totală construită ajunge, în acest mod, la 1.700 metri pătraţi, iar clădirea uriaşă găzduieşte cinci maşini rotative, „care servesc la imprimarea Dimineţii şi Adevĕrului şi a câtorva ziare care se tipăresc la Adevĕrul, birourile adminstraţiei, care se ocupă de vânzarea ziarelor, de publicitate, de abonamente, secţia de editură, un oficiu telegrafo-poştal, sala de expediţie a ziarelor, de unde, „zilnic, odată cu plecarea trenurilor, pornesc în toată ţara zeci de mii de volume, ziare, reviste”, secţia de Tiefdruck, „maşina rotativă cu toate accesoriile unde se imprimă Realitatea Ilustrată”, birourile redacţionale, secretariatele de redacţie, sală de conferinţă, zincografia, legătoria de cărţi, sala maşinilor tipografice plane, sala maşinilor de cules şi tipografia propriu-zisă, depozitul de cărţi, cantina şi „un dormitor higienic pentru oamenii de serviciu care lucrează noaptea”.

Palatul „Adevĕrul” găzduia acum „Adevĕrul”, „Dimineaţa” şi alte şase publicaţii săptămânale. Era perioada de glorie a gazetelor reunite sub pălăria „Adevĕrul”.















CLICK pentru marimea initiala!


CLICK pentru marimea initiala!


CLICK pentru marimea initiala!


B-dul Regina Elisabeta



Palatul Universul

(surse si fragmente de aici)

Palatul „Adeverul”


Palatul „Adeverul” era alcătuit din trei imobile alipite. Dobre Ștefănescu, cel mai vechi lucrător din atelierele tipografiei, își aducea aminte că atunci când Constantin Mille plănuia să ridice prima casă a „Adeverului”, nu exista încă strada Sărindar. Dinspre bulevardul Elisabeta porneau doar câteva curți lungi, la capătul cărora se aflau niște case. În ele era instalată tipografia „Dor P. Cucu”, unde la un moment dat s-a tipărit și ziarul „Adeverul”. După dărâmarea casei preotului de la biserica Sărindar (pe locul unde acum se află Cercul Militar) s-a construit o școală de biciclete, apoi o grădină cu cinematograf, care lua lumină de la motoarele „Adeverului”. 


C. Mille a cumpărat „Adeverul” în 1895, iar la peste doi ani s-a pus piatra de temelie a palatului ziarului. În paralel, s-a construit alături casa comercială Saint-Frères, predestinată să treacă mai târziu tot în stăpânirea societății „Adeverul”.
Au fost cumpărate imediat două mașini tipografice plane de la  Iohan Weiss și o altă mașină „Marinoni” nouă de la „Tipografia Nouă”. La 1896 a fost adusă prima mașină rotativă de la fabrica Albert (Frankenthal). Treptat au fost adăugate și alte utilaje și motoare, în funcție de nevoile crescânde ale ziarului. Apoi a fost nevoie să se construiască un local nou, potrivit progreselor făcute și care să poată adăposti cele șase rotative noi lungi de până la 20 de metri, mașinile plane, precum și atelierele mașinilor pentru Tiefdruck, atelierul linotipurilor, atelierul clișeelor, atelierul de fotografie, zincografie, legătorie și alte anexe.
C. Mille a pășit pe aceste locuri pline de bălării nebănuind că va întemeia o stradă a presei. Dacă biserica Sărindar a fost una foarte veche, despre strada cu același nume (actuala Constantin Mille) nu putem spune același lucru. 
PALATUL ZIARELOR ADEVERUL ȘI DIMINEAȚA ÎN 1934

Laboratorul lui Iosif Berman, primul fotoreporter român.
LINOTIPURILE
CALANDRUL
STEREOTIPIA

ZINCOGRAFIA

ROTATIVA
ZEȚĂRIA

MAȘINILE PLANE
EXPEDIȚIA
TIEFDRUCK
ADMINISTRAȚIA

Sursa informațiilor și fotografiilor vechi: „Almanahul ziarelor Adeverul și Dimineața – 1934”