romania

La apele sacre ale lui Hercule

5 Comments

Orașul Băile Herculane din Valea Cernei are o istorie de aproape 2000 de ani. Imperiul Roman, sub conducerea împăratului Traian, a introdus cultul balnear preluat de la greci, punând bazele unei stațiuni închinate zeului Hercule datorită proprietăților izvoarelor binefăcătoare descoperite aici. Astăzi, ea are privilegiul de a fi cunoscută drept unul dintre cele mai vechi locuri în care se găsesc băi climaterice și care a rămas încă fidel primei sale utilități. După Pacea de la Passarovitz din 1718, termele romane au fost resuscitate de către Imperiul Austriac, iar stațiunea a trecut printr-un proces de modernizare. Amprenta vizibilă a barocului austriac se datorează acestor intervenții care l-au făcut pe împăratul Franz Iosef să spună că Băile Herculane este „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”. Acest review și-a pierdut demult ecoul. După trecerea celor două Războaie Mondiale și a epocii comuniste, soarta întregului loc s-a aflat în declin.

Pissotta de pe str. Tudor Arghezi

2 Comments

În Veneția există sute de astfel de colțare din piatră, cărămidă sau metal. Majoritatea se află în colțurile întunecate ale străzilor sau pe lângă zidurile bisericilor și se numesc gobbe antibandito sau pissotte. Se pare că elementele arhitecturale urbane au avut rolul de a împiedica criminalii să se ascundă după colțurile caselor și pe străzile întunecate ale orașului într-o perioadă în care iluminatul public nu exista încă.

Casa Dimitrie Maimarolu

4 Comments

Arhitectul Dimitrie Maimarolu (1859-1926) și-a construit în 1897 casa din fosta stradă Sf. Ionică nr. 6, actuala George Vraca nr. 6. Membru fondator al Societății Arhitecților din România și membru al Societății Politehnice, Maimarolu și-a lăsat amprenta asupra Bucureștiului printr-o serie de clădiri excepționale precum Cercul Militar, Biserica Armenească sau Palatul Patriarhiei (fostă Cameră a Deputaților), însă stilul arhitectului poate fi regăsit și în proiecte civile sau rezidențiale. Acesta este și cazul imobilului din strada George Vraca unde, cu atât mai mult, descoperim un Maimarolu implicat personal, având de-a face cu propria casă. Este o clădire impozantă, într-un stil funcțional, dar și cu elemente tipice arhitecturii franțuzești în care Maimarolu se școlise în perioada 1881-1885 la Școala de Arte Frumoase din Paris. Micile elemente tipice neo-barocului eclectic, stil pe care Maimarolu îl folosește cu prisosință în cazul palatelor, decorează fațada principală a casei ce astăzi este un monument istoric reprezentativ al Bucureștiului.

Palatul Maurice Blank

39 Comments

Timp de 70 de ani, Palatul Maurice Blank a fost sediul Ambasadei SUA. Astăzi, palatul intra în circuitul privat ca o adevărată capodoperă arhitecturală a Bucureștiului. Clădirea monumentală din strada Tudor Arghezi nr. 9 a fost proiectată în 1891 de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc pentru unul dintre cei mai importanți bancheri ai României moderne, Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864) împreună cu Iacob Marmorosch. Chiar dacă astăzi memoria lui Maurice Blank este continuată în special de celebrul sediu al băncii omonime de pe strada Doamnei și de mausoleul din Pădurea Băneasa, palatul de pe strada Tudor Arghezi este fără îndoială o bijuterie arhitecturală ce îi gravează definitiv atât pe bancher cât și pe arhitect, în istoria și cultura românească.

Cazino Constanța

5 Comments

Știm despre Cazinoul de pe faleza Constanței că este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului. Inițial, planurile lui au tot fost schimbate. Arhitectul Petre Antonescu a proiectat clădirea într-un stil arhitectonic ce se inspira din tradițiile artei românești. Însă, după terminarea fundațiilor, arh. Daniel Renard renunță la principiile stilului românesc, în favoarea celui Art Nouveau. Astfel, construcția actualului cazino a început în anul 1908 și inaugurat la 15 august 1910 în prezența Principelui Ferdinand.

Băile Imperiale Austriece

14 Comments

Băile Herculane (Aqua Herculis, Herkulesbad sau Herkulesfürdő) este o staţiune balneară din sud-vestul României, cu o vechime de peste 1800 de ani. Cea mai veche atestare documentară a staţiunii este o tabulă votivă din anul 153 d.C., cu textul „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”.