Casa Miclescu

Casa în stil neoromânesc de pe bulevardul Kiseleff nr. 35-37 a fost proiectată de arhitectul Ion Mincu în anul 1900 pentru prietenul său, pictorul George Demetrescu Mirea (1852-1934). Mirea a fost director al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București timp de 28 de ani și artist de front în Războiul de Independență, alături de Nicolae Grigorescu. Casa a fost vândută avocatului Jean Miclescu, nu înainte ca artistul să-i decoreze tavanul cu splendide picturi.

În 1948, vila a fost naționalizată și trecută în patrimoniul ICRAL Herăstrău, iar locuința închiriată membrilor Uniunii Artiștilor Plastici. Fiul primului proprietar al imobilului, colonelul de cavalerie Radu Miclescu (1893-1990), veteran al Primului Război Mondial, a refuzat să-și părăsească casa și a continuat să locuiască într-o odaie mică din propria lui locuință.

Între timp, în vilă se mutase pictorul Ștefan Szonyi și alți câțiva cetățeni cu dosar bun. În 1972, regizorul Iulian Mihu a găsit în ea locația burgheză perfectă pentru „Felix și Otilia”, a filmat acolo principalele scene, iar în rol principal a distribuit-o pe Julieta Szonyi, fata pictorului care devenise noul proprietar.

Bătrânul colonel Radu Miclescu a decedat în februarie 1990 în mica odaie în care locuise 40 de ani. Patru ani mai târziu, descendentul său, Radu Alexandru Miclescu (1935-2019), întors din exil din Germania, a vândut drepturile litigioase ale clădirii naționalizate lui Dumitru Țiți Dumitriu, fost antrenor al echipei Steaua, pentru suma de 350.000 de dolari. Radu Miclescu era convins că sub regimul Iliescu nu va reuși să recupereze moștenirea familiei sale. De atunci, casa este așteptată să moară pentru terenul ei extrem de valoros. Un metru pătrat pe Kiseleff costă mai mult de 4000 de euro, depinde de cine vinde și de cine cumpără. Cu toate că, din 2015, a fost clasată ca monument istoric, Casa Miclescu este lăsată cu bună știință pradă degradării. Timpul va rezolva situația ei dramatică, iar răbdarea proprietarilor va fi răsplătită cu un teren gol, bun pentru construcția unui bloc modern.

Amintiri din Casa Miclescu

De cele mai multe ori, în comentariile articolelor apar informații nebănuite. Dl Iony este autorul mai multor astfel de completări. El ne-a povestit pe scurt despre copilăria lui în Casa Miclescu din anii ’50, pe care a numit-o „Paradisul de altădată”:

„Acea scară ajungea în camera mea, în care ne jucam când eram copii. Asta prin anii ’50. Sub noi locuiau celebrul pictor Ştefan Szony cu soţia lui, Mery, şi cu fiicele lor, Julieta şi Anca. Pe atunci, casa era de o superbitate nedescrisă! S-au făcut şi câteva filme acolo. Jos, la subsol, locuia o femeie bătrână pe care o chema doamna Filip şi alte două femei nemţoaice, care plecaseră în Germania. Dna Filip era cam retrasă, dar era foarte bună cu mine şi cu Anca. Ancăi îi era cam frică să meargă jos acolo, la subsol. O chemam «vrăjitoarea» pe dna Filip, săraca! Dânsa cosea mai tot timpul câte ceva, iar de sus o auzeam pe dna Mery, mama Ancăi, strigându-şi copila. Sus, în partea opusă de unde stăteam noi, locuia dna Rallet. Îmi aduc aminte că venea lume aleasă la dânsa. În spate, jos la parter, era o căsuţă în care stătea o fetiţă pe nume Emilia, iar la terasa aceea superbă din faţă locuia familia Rosetti cu fiica lor, Ina. Apoi mai apărea şi Julieta câteodată şi stăteam ore întregi jucându-ne în curte. 

Şi cam atât despre anii aceia care au fost atât de plăcuţi, mai ales atunci când făceam plimbările de seară pe şosea cu părinţii şi ne opream la o cârciumioară, unde cânta cineva, iar noi mâncam mici. Apoi, plimbările prin parcul Herăstrău rămân momente de neuitat, care şi acum, la vârsta mea, au rămas foarte vii. Acum locuiesc de peste 30 de ani departe de ţară, dar pentru mine sunt cele mai frumoase imagini din viaţa mea! 

Tatăl meu a fost căpitan de armată, iar mama mea era artistă de operă în limba maghiară şi era mai tot timpul plecată în turnee internaţionale. În sala de deasupra familiei Szony aveam un pian mare şi negru, unde mama făcea repetiţii de canto. În cele din urmă, părinţii mei s-au despărţit şi în felul acesta ajunseserăm să ne mutăm în altă parte a Bucureştiului, la câteva minute de mers pe jos, în partea opusă a şoselei. După moartea pictorul Ştefan Szony în 1967, am fost în vizită la Anca. Curtea era deja plină de ţigani. Întreaga curte din faţă era transformată. Livada din spate nu mai era. Pomii din faţă au fost tăiaţi barbar, aceştia fiind înlocuiţi cu sârme pe care erau atârnate haine la uscat. Şi când mă gândesc în urmă, când Casa de Modă din Bucureşti şi alte societăţi la vremea respectivă făceau poze pentru reviste, în timp ce Anca şi cu mine priveam totul dintr-un copac mare de nuc, unde ne urcam mereu. Bineînţeles, copacul acela a fost tăiat împreună cu alţi doi copaci de renglotă, patru de gutui (din spate), un plop înalt din dreapta terasei, unde locuia dna Rosetti, doi pomi de brazi şi toate florile înalte care încercuiau întreaga clădire. Era minunat! Am denumit-o «Paradisul de altădată.»”

Astăzi, Juliet Szönyi este o actriţă cunoscută pentru rolurile jucate în „Toate pânzele sus” sau „Felix şi Otilia”. În acelaşi timp, sora ei, Anca S. Thomas, a debutat în cariera cinematografică jucând în „Burebista”, „Ciuleandra”, „Ziua Z”, „Viraj Periculos” şi „Tănase Scatiu”.

Surse: evz.ro, b365.ro

Foto & text: Alex Iacob

55 Replies to “Casa Miclescu”

  1. N-am avut niciodata curaj sa sar in curte; acu cativa ani, erau niste bagatori de seama p-acolo naimiti de alde apropitari; in perioada aia, distrugeau spatele casei.In fine, pe scara aia melcoida se ajunge cumva in foisor?

  2. Multumesc si eu ! Am tot pandit casa asta o vreme incercand sa intru, citisem despre istoria ei si ma atragea aerul neajutorat de casa fara stapan.
    N-o sa inteleg niciodata de ce sunt lasati proprietarii sa le distruga altfel…

  3. Felicitari Reptilianului!
    Foarte trist ce s-a intamplat cu aceasta casa: A fost vanduta de Radu Miclescu, asa cum scrieti. Dl Miclescu si-a refacut conacul dela Miclausani (nu stiu daca aceasta este spellingul) in Moldova si presupun ca acolo sta. Arhitectul Serban Sturdza i-a facut proectul de reabilitare a conacului. SUnt convinsa ca acum ii pare rau lui Radu ca a vandut casa unui mitocan ajuns, dar nu a avut incotro

  4. Casa nu este fara proprietar. Are ca proprietar un cetatean german.
    Am cumparat-o cu cateva luni in urma. O sa fac evaluarea starii ei in primavara.
    Dupa aceea o sa decid daca o renovez. Intentia mea este sa o pastrez si s-o renovez!

    Herbert

  5. Este o veste foarte buna domnule Herbert. Din starea actuala a casei se observa destul de clar nevoia unei consolidari. In orice caz, va doresc multa bafta spre realizarea intentiei dvs!

  6. Hi,
    Acea scara, ajungea in camera mea, in care ne jucam cind eram copii. asta prin anii '50. dedesuptul nostru locuia pictorul celebru Stefan Szony cu sotia lui, Mery si fica lor Anca. Pe atunci, casa era de o superbitate nedescrisa! s-au facut si citeva filme acolo. Jos la supsol, locuia o femeie batrina pe care o chema Dna. Filip,si alte doua femei nemtoaice, care plecasera in Germania, iar sus, in partea opusa de noi, locuia Dna Ralet.In spate, jus la parter, era o casuta mica, in care locuia o fetita Emilia. iar in fata jos, la terasa acea superba, din dreapta, locuia familia Roseti cu fica lor Ina. Si cam atit despre anii acea care au fost atit de placuti, ma ales atunci cin faceam plimbarile de seara pe sosea cu parinti si ne opream la o carciumioara, unde cinta cineva, iar noi mincam mici…Apoi plimbarile prin parcul Herastrau, ramin momente de ne uitat, care si acum , la virsta mea, au ramas foarte vii.Acum, locuiesc departe de tara de mult timp, dar pentru mine sint cele mai frumoase imagini din viata mea!
    Cu bine,Iony

  7. Incredibil! Va multumesc mult pentru impartasire. Cred ca este prima data cand dau de cineva care imi spune ca a locuit intr-o casa abandonata explorata facandu-ma sa-mi imaginez exact viata de atunci. Din cate am aflat, casa va fi restaurata.

  8. Hi, again!
    In primul rind, doresc sa te felicit pentru cauza pe care ai ales-o, este o unealta care a reusit sa reinvie momente pretioase din viata noastra, memorii atit de fascinante. Sint convins ca vorbesc in numele si altor persoane.
    Bucurestiul de alta data, era mult mai diferit, ca si in alte parti. Nu eram sufocati de atita tehnologie care ne fura atentia si cu certitudine, nu era aceeasi politica. Pe atunci, acordam mai mult timp la valoarea familiei, plimbari pe jos, fara masini prea multe, era o placere care urma sa fie diminuata in timp… Si totusi se mai gasesc cazuri, cum este aceasta, sa se vorbeasca de ele.
    Sint plecat din tara, din motive politice, de peste 30 de ani, dar nu am sa uit niciodata de unde am plecat!
    Regards,
    Iony

  9. Sincere felicitari, pentru persoana care a cumparat-o! Fantastik! Am sa transmit vestea mai departe si la Anca, care locuieste in Paris. In aceste conditii, intentionez sa vin in vizita, in tara, sa vad minunea asta cu ochi mei!
    Pe curind!
    Iony

  10. Nu cred ca mai poate fi restaurata si nici proprietarul actual nu are vreun interes s-o faca acum, dupa mai bine de 15 ani de cand a cumparat-o. Amintirile lui Iony sunt interesante prin faptul ca acea casa destul de mare apartinuse familiei Miclescu. In 1948 proprietarul a fost dat afara din casa si casa a fost partajata, presupun, de catre spatiul locativ. Nici Iony nu stie ca aceasta vila a apartinut unui singure familii. Radu Miclescu, cel care a recapatat casa parinteasca in care a copilarit, ar fi trebuit s-o refaca dar a ales s-o vanda. Acum s-a ales praful de ea.

  11. Daca te intereseaza, ai putea da de Radu Miclescu (are in jur de 74 de ani) si locuieste la conacul lui din Moldova. Cum am scris mai sus, Serban Sturdza i-a facut planul de renovare al conacului.

  12. Ma bucur daca ati cumparat casa dela acel antrenor Dumitriu dela Steaua care inadins a lasat vila sa se deterioreze. Nu stiu daca stiti ca avea plafoanele pictate de Mirea. Incercati sa luati legatura cu fiul primului proprietar, dl. Radu Miclescu, pentru amanunte.

  13. Din cate am aflat, alegerea dlui. Miclescu de a vinde aceasta casa nu a fost una deliberata. A avut de ales intre recuperarea doar a conacului in care a copilarit – si pierderea integrala a celor doua proprietati, care erau in litigiu la acea vreme – in cazul in care s-ar fi "incapatanat sa recupereze Kiseleff 35-37".
    Majoritatea distrugerilor din casa de pe Kiseleff nu se datoreaza deteriorarii naturale- "autodemolarii", cum se numeste mai nou. Dupa cum se vede in unele fotografii, grinzile au fost smulse din pereti mult inainte de a fi putrezit.

  14. Coencidenta? Poate!… Eu locuesc tot in USA, in Los Angeles.
    Sa fiu sincer, nu mai tin minte, daca l-am cunoscut sau nu. Cu certitudine i-mi aduc aminte ca venea lume aleasa la D-na Ralett.
    D-na Filip, era cam retrasa dar era foarte buna cu mine si cu Anca. La Anca ii era cam frica sa mearga jos acolo la subsol. O chemam "vrajitoarea" pe d-na Filip saraca. Dinsa cosea mai tot timpul cite ceva. Iar de sus, o auzeam pe d-na Mery, mama lui Anca strigind numele ei.Apoi Julieta mai aparea si ea citeo data si stateam ore intregi jucindu-ne in curte.

  15. Iony,
    Eu locuiesc in statul Connecticut de vreo 43 de ani. Te rog citeste blogul Sarei, a carei adresa este: http://sarahinromania.canalblog.com. Sunt sigura ca-ti va face placere, inclusiv art. profesorului Florescu.

    Ştergere
    Răspundeţi
    Adăugaţi un comentariu
    Încărcaţi mai multe…

    Linkuri de întoarcere către această postare
    Creaţi un link

  16. Da! Intradevar, eu pot confirma, ca toata povestea asta e adevarata! Si as mai adauga faptul ca tatal meu a fost Capitan de armata, iar mama mea era artista de opera, (in limba maghiara) si era mai tot timpul plecata in turneie Internationale. In sala de deasupra familiei Szony, aveam un pian mare si negru, unde mama facea repetitii de canto. In cele din urma, parintii mei s-au despartit, si in felul acesta ajunsesem sa ne mutam in alta parte a Bucurestului, la citeva minute de mers pe jos, in partea opusa a soselii.
    Dupa moartea pictorul Stefan Szony,prin 1967, am fost in vizita la Anca. Curtea era deja plina de tigani,jargoane siitraga curte din fata, era transformata. Livada din spate nu mai era. Pomii din fata au fost taiati barbar, acestea fiind inlocuite cu sirme pe care erau haine la uscat.Si cind ma gindesc, in urma, cind Casa de Mode din Bucuresti, precum si alte societati la vremea respectiva, faceau poze pentru reviste…in timp ce Anca si cu mine priveam totul dintr-un copac mare de nuc, unde ne urcam mereu. Si bine inteles, ca copocul acela a fost taiat inpreuna cu 2 copaci de renglota, patru de gutui (din spate), un plop inalt din stinga terasei, unde locuia D-na Roseti, doi pomi de brazi, care unul din ei a crescut strimb si toate florile inalte, care incercuiau intraga cladire.Era minunat! Am denumit-o " Paradisul de alta data"

    cu bine!

  17. Cate imagini, domnule Iony! Sper ca nu va suparati, dar voi pastra fiecare comentariu al dvs si voi reconstrui imaginea casei de atunci. E formidabil, ati scris o carte?

  18. Nu. Nu am scris nimic.Toate amintirile mele au ramas foarte vivid in memoria mea. Am devenit prizonierul acestor amintiri placute, pentru ca TIMPUL, este si va ramine inreversibil. I-mi face deosebita placere sa vorbesc, sau sa scriu despre ele si decite ori fac asta, simt parfumul gastanilor de pe sosea.
    Cu bine.

  19. As vrea sa-l intreb pe domnul Iony, cum se simteau in acel "paradis de alta data" cand adevaratii proprietari, locuiau undeva la subsol? (Stranepoata unor proprietari expropriati din casa visurilor lor, din propriul lor paradis).

  20. Buna!
    In acea vreme, aveam o virsta atit de fageda, incit pur si simplu vedeam lumea in "roz". Nu pot sa spun nimic de proprietarii casei. Iar acum, dupa multi ani, care s-au scurs la vale, am aflat lucruri pe care nu le stiam. De acea apreciez fiecare persoan, care a contribuit, atit cit sa putut, sa aduca o fascinanta revelatie acelor timpuri si locuri,care avea sa fie Casa Miclescu. I-mi dau sema abia acum, cita tristete domina familia Miclescu, persona care a dobindit respect si admiratie, nu numai in cercul familiei sale, ci la un nivel International. E pacat!… si trist, in opinia mea. Eu as fi dedicat o placa comemorativa pe acel loc.
    cu bine, Iony

  21. Intradevar, o istorie foarte fascinanta. In cea ce ma priveste, familia Miclescu,a cistigat un enorm respect si simpatie,nu numai prin aspectul ei moral, cit si prin patriotismul pe care il avea.

  22. DACA nu ma insel, interiorul distrus din a 3a fotografie este posibil sa fi figurat intr-unul din filmele Brigada Diversa (b.d. intra in actiune?)

  23. Studiez casa Miclescu pentru un proiect de restaurare pt facultatea de arhitectura(din pacate fictiv)..Choar dc nu am reusit sa strang suficienta documentatie,imi place extraordinar de mult casa si nu vreau sa renunt..am gasit la arhiva planuri,fatade,etc insa,vazand ca exista aici cineva care chiar a locuit in aceasta casa,intrebarea mea este daca ma puteti ajuta,sa-mi povestiti un pic despre interiorul casei,dispunerea camerelor,ce reprezenta fiecare spatiu..sau orice alt detaliu pretios.Adresa mea de mail este ffcorina@yahoo.com in cazul in care ma poate ajuta cineva.

  24. Aceeasi situatie trista este si cu casa de la intersectia splaiului Dambovitei cu strada care duce la Petromul de pe Kogalniceanu (imi scapa numele..)
    Este o casa superba, monument istoric, retrocedata unor idioti si din care acum rod carii umani… Acum cativa ani am intrat acolo, vroiam sa fac o filmare. Nu mi s-a permis de catre portarul care pazea totul dar totusi lasa tot soiul de drogati sa doarma acolo si sa o distruga incet incet…

    ce ne facem mai oameni buni ca tot ce avem frumos se duce dracului pe spagi si pile 🙁

  25. @Herbert: A trecut mai bine de 1 an de la afirmatia dvs. Nu va suparati ca intreb: ce ati decis? Puteti renova casa? Parerea mea e ca poate fi un mic muzeu, dupa restaurare. Sunt convinsa ca exista multi interesati, nu numai de Casa Miclescu, ci de toate imobilele ce poarta o frantura din istoria Bucurestilor si a noastra, in fond.
    Multumesc.

  26. @Just Me: este vorba despre casa Pompiliu Eliade, prieten bun cu Bogdan Petriceicu Hasdeu si pentru citiva ani, decanul Universitatii din Bucuresti. Sub influenta prieteniei cu Hasdeu casa este o copie la scara mica si cu deosebiri minore a castelului de la Campina.

  27. @Reptilianul

    Felicitari pentru pasiunea ta de a reinvia epocile trecute, cu decorul lor, odata feeric.
    Am citit o carte impresionanta despre perioada interbelica romaneasca si nu numai, in care era redata povestea unei batrane si a fiicelor sale, din vechea burghezie romaneasca, ce au supravietuit vremurilor (interesant cum au reusit sa faca lucrul acesta). Si ea a fost expropiata, fiind nevoita sa locuiasca laolalta cu chiriasii adusi de regimul comunist instalat la putere. Povestea se aseamana cu cea a tuturor familiilor ce au suferit de pe urma expropierilor bolsevice.

    Iti recomand cartea tocmai pentru ca, in cateva capitole ale ei, reda atat de bine perioada interbelica. Cartea se numeste Mireasma trandafirilor salbatici de Sorina Popescu. Cred ca o sa-ti placa pentru ca vei regasi in ea tocmai spiritul de epoca pe care il cauti tu.

  28. Buna seara, se cunoaste arhitectul casei Mirea-Miclescu? Toma T. Socolescu o atribuie arh. Louis Blanc, dar pare putin credibil ca el sa o fi realizat-o in stil neoromanesc. Daca aveti planuri sau alte informatii, v-as fi recunoscatoare. Oana Marinache

  29. Conacul nu este la Miclausesti ci la Bucecea lângă Botosani (ca 15 km spre Suceava). Vânzarile au fost FORTATE de mafia securista posesoare a listelor nominale de foști propietari in schimbul sau sub amenințarea unor Instanțe si judecători corupți si sau nu cooperanti, dupa caz. Astfel de situații in care foștii boieri au fost a doua oară furați de statul comunist mafioți (judecătorii si avocații fiind puterea juridică) au fist si ramân o practica curenta înlesnită de o legislație a restituirii voit șchioapa câte nu este constituționala si nu respecta dreptul civil roman.

  30. @Nicole68 eu sunt in legătura strânsă cu dl. Radu Muclescu si sotia sa Dna Flondor fiica eroului Bucovinean. Ei au trăit, ca si meme, la Frankfurt am Main unde au avut un magazin de antichități. Grăbiți-va. Domnia sa este bolnav la aproape 90 de ani. Nu va pot da tel lui dar Sunați-ma. +491707777305 nmanu@yahoo.com.
    Inca se mai pot face multe. Vânzarile au hibe procedurale ca orice judecată din RSR (Republica securistoida Romanica). pt. Conformitate: Nick Manu Rosetti Goilav.

Leave a Reply to Anonim Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *