Strada Covaci a fost la început exclusivistă aparţinând numai meşterilor fierari (sl. kovačĭ, d. kovati, a fabrica: rus. kováč; ung. kovács; alb. Kováč, cf. dex-online) pentru ca, ulterior, aceasta să fie invadată de ceea ce era la modă şi producea bani, cârciumăria. Se spune că plantaţiile de viţă de vie şi livezile erau atât de întinse în preajma Bucureştilor în urmă cu trei secole încât Bucureştii erau patria pivniţelor şi a cârciumilor iar din cauza preţurilor scăzute, spune Ionel Teodoreanu, era imposibil să iasă cineva treaz din ele. Aşadar, pe Strada Covaci îşi fac loc cârciumarii şi nu numai. La numărul 4 a fost frizeria „La Anton”, apoi la numărul 14 Hotelul „Universal” unde a funcţionat între 1880-1881 redacţia „Timpul”, la numărul 15 tatăl portului Ion Minulescu a avut o găitănărie, iar la numărul 3 să fie cârciuma „La Iordache”. La aceasta din urmă, în urma deselor vizite întreprinse de jurnalistul şi umoristul N.T. Orăşanu apare un meniu care se va impune treptat în folclorul urban, câteva exemple: ţuica – o idée, gheaţa – cremă de Siberia, şpriţul – o baterie. Ulterior, în ultimul deceniu de veac XIX, cârciuma îşi va schimba denumirea în „La o idee”. Ce vroiam să remarc este că în această cârciumă îşi au originea micii, conform legendei cu carnea preparată direct pe grătar fără maţul aferent…Aici vor cânta celebri lăutari iar Salonul României la Expoziţia Universală de la Paris din 1889 va fi onorat de prestaţia de bucătari şi ospătari în frunte cu patronul Iordache şi de lăutarii lui Ciolacu.
ce inseamna "idem" in situatia asta? articolul anterior era despre altceva …
este cladirea care este de fapt accesibila si din Soarelui?
ce inseamna "idem" in situatia asta? articolul anterior era despre altceva …
este cladirea care este de fapt accesibila si din Soarelui?
Da, e cladirea aia. M-am tot plictisit sa pun acelasi titlu.
Da, e cladirea aia. M-am tot plictisit sa pun acelasi titlu.
Strada Covaci a fost la început exclusivistă aparţinând numai meşterilor fierari (sl. kovačĭ, d. kovati, a fabrica: rus. kováč; ung. kovács; alb. Kováč, cf. dex-online) pentru ca, ulterior, aceasta să fie invadată de ceea ce era la modă şi producea bani, cârciumăria. Se spune că plantaţiile de viţă de vie şi livezile erau atât de întinse în preajma Bucureştilor în urmă cu trei secole încât Bucureştii erau patria pivniţelor şi a cârciumilor iar din cauza preţurilor scăzute, spune Ionel Teodoreanu, era imposibil să iasă cineva treaz din ele. Aşadar, pe Strada Covaci îşi fac loc cârciumarii şi nu numai. La numărul 4 a fost frizeria „La Anton”, apoi la numărul 14 Hotelul „Universal” unde a funcţionat între 1880-1881 redacţia „Timpul”, la numărul 15 tatăl portului Ion Minulescu a avut o găitănărie, iar la numărul 3 să fie cârciuma „La Iordache”. La aceasta din urmă, în urma deselor vizite întreprinse de jurnalistul şi umoristul N.T. Orăşanu apare un meniu care se va impune treptat în folclorul urban, câteva exemple: ţuica – o idée, gheaţa – cremă de Siberia, şpriţul – o baterie. Ulterior, în ultimul deceniu de veac XIX, cârciuma îşi va schimba denumirea în „La o idee”. Ce vroiam să remarc este că în această cârciumă îşi au originea micii, conform legendei cu carnea preparată direct pe grătar fără maţul aferent…Aici vor cânta celebri lăutari iar Salonul României la Expoziţia Universală de la Paris din 1889 va fi onorat de prestaţia de bucătari şi ospătari în frunte cu patronul Iordache şi de lăutarii lui Ciolacu.