Fabrica de bere Bragadiru

La sfârșitul secolului 19 negustorul Dumitru Marinescu Bragadiru cumpară un teren de 70.000 mp în apropierea centrului Bucureștiului, pe calea Rahovei. Aici își investește banii facuți din afacerile cu spirt și alcool rafinat din timpul Războiului de Independență în construirea unei fabrici de bere. Toate clădirile industriale ce formau fabrica, palatul și casele din vecinătate au fost proiectate în 1894 de firma germană din Erfurt „J.A.T.OPF și SOHNE” avându-l ca arhitect pe Anton Schuckerl.
Deja în București mai erau încă două asemenea fabrici, a lui Luther (Fabrica de bere Grivița) și a lui Oppler. Dar tocmai pentru că Bragadiru era un om harnic, cinstit și inteligent, a reușit în scurt timp de la înființarea fabricii (aprilie 1895) să depășească nivelul de producție ale celor doi concurenți. Astfel se face că în 1901 fabrica era dotată cu mașini cu abur de 120 cai putere ce prelucrau orzul de pe meleagurile noastre și hameiul din Bohemia. Producția zilnică era de 12.000 litri de bere cu numai 60 de lucrători. Peste 20 de ani aveau să apară 12 secții la care puteau lucra 261 de oameni. 
Cât despre viața amoroasă a lui Dumitru Bragadiru știm că a iubit-o pe Matilda Schwartz, cu care s-a căsătorit în 1868, având cinci fete și doi baieți. Dar soarta nu i-a ținut partea, căci Matilda a murit la numai 35 de ani din cauza scarlatinei. Cum a pus bazele noi fabrici, Bragadiru s-a recăsătorit din motive de afaceri cu Sofia, văduva fabricantului de bere Luther, de care a divorțat după o scurtă vreme. 

În 1915 Dumitru Bragadiru a murit în urma unei crize cardiace. Averea sa a fost păstrată vreme îndelungată de fiul cel mare,  pe care-l chema tot Dumitru. În urma celui de-al doilea Război Mondial familia sa a fugit pe mai multe continente, iar comunismul de după a profitat din plin. În 1948 fabrica este naționalizată și primește un nou nume, Fabrica de bere Rahova. Mai multe case din zonă au fost demolate în anii ’80 în vederea construirii Academiei Române de lângă Casa Poporului, iar după 1990 toate clădirile au ajuns în paragină. Astăzi, un singur corp a fost restaurat cât de cât, cel de lângă piața de flori Coșbuc, restul sunt abandonate și păzite de cațiva paznici. 

Corpurile explorate în acest articol.

La etajul superior al uneia dintre clădiri am găsit câteva picturi murale deosebite. Spun asta pentru că este prima oară când văd niște aspiratoare pictate pe un perete. Mi s-a părut straniu însă, deoarece mă așteptam să găsesc altfel de reclame într-o fabrică de bere.
Foarte multe clădiri din București strigă. Să le auzi și să le înțelegi pare a fi unul din scopuri. Fabrica Bragadiru este una dintre acestea, mai ales pentru că am auzit că se are în plan construirea unui mall uriaș pe acest teren plin de istorie. 



62 Replies to “Fabrica de bere Bragadiru”

  1. 1. Prea mult HDR pe unele imagini. Nu reprezinta realitatea asa cum ar trebui.
    2. Fabrica era pazita strasnic, cum ai obtinut acceptul proprietarilor sa intri si sa pozezi?

  2. 1. Prea mult HDR pe unele imagini. Nu reprezinta realitatea asa cum ar trebui.
    2. Fabrica era pazita strasnic, cum ai obtinut acceptul proprietarilor sa intri si sa pozezi?

  3. Ce pacat ca asa o cladire speciala nu poate fi pusa in valoare ci incet si sigur distrusa…….ce ideal ar fi sa se curete si sa se reamenjeze ca un muzeu cu expozitii temporare, moderne, suprareale ca si existenta acestui edificiu care mai traieste inca intr-o circumstanta iesita din propriul timp.

    Poze superbe!

  4. Ce pacat ca asa o cladire speciala nu poate fi pusa in valoare ci incet si sigur distrusa…….ce ideal ar fi sa se curete si sa se reamenjeze ca un muzeu cu expozitii temporare, moderne, suprareale ca si existenta acestui edificiu care mai traieste inca intr-o circumstanta iesita din propriul timp.

    Poze superbe!

  5. Fa tot posibilul sa arati EXACT aceeasi imagine pe care ai vazut-o la fata locului; tot posibilul, adica poate le mai ridici expunere, contrast, dar nici chiar in halul asta…

  6. Fa tot posibilul sa arati EXACT aceeasi imagine pe care ai vazut-o la fata locului; tot posibilul, adica poate le mai ridici expunere, contrast, dar nici chiar in halul asta…

  7. Controversata treaba vad. Eu nu vreau mereu sa fac EXACT asa. Poate vreau sa scot in evidenta una sau alta, iar asta e clar o interventie a mea. HDR-ul ca HDR, mie imi pare destul de apropiat cu ce-am vazut acolo, poate doar ochiul uman nu e suficient de capabil sa observe atatea detalii, dar nu-i bai. O fac eu cu aparatul in halul asta :)) Trecand de toate, mersi pentru pareri. Clar o sa tin cont next time, dar raman la parerea ca HDR-ul nu deformeaza realitatea, e doar o raca a unora.

  8. Felicitari, tot inainte! As avea ceva de adaugat totusi: mi s-ar parea corect sa treci in articol eventualele surse pe care le-ai folosit, alte articole, studii istorice sau persoane care au contribuit cu ceva la acest articol!

  9. Felicitari, tot inainte! As avea ceva de adaugat totusi: mi s-ar parea corect sa treci in articol eventualele surse pe care le-ai folosit, alte articole, studii istorice sau persoane care au contribuit cu ceva la acest articol!

  10. Mi-a placut documentarul, felicitari celui care l-a intocmit, dar RUSINE autoritatilor ca nu au fost in stare de atata amar de vreme sa conserve cladiri de genul acesteia si sa le introduca intr-un circuit turistic tematic, ca si obiective.

  11. Mi-a placut documentarul, felicitari celui care l-a intocmit, dar RUSINE autoritatilor ca nu au fost in stare de atata amar de vreme sa conserve cladiri de genul acesteia si sa le introduca intr-un circuit turistic tematic, ca si obiective.

  12. Alex, felicitari, ceea ce faceti voi e fascinant!
    Am avut ocazia in anii 80, cand fabrica Bragadiru mai functiona inca, sa vizitez un loc care nu cred ca e pomenit in sursa de informare mentionata mai sus, si anume hrubele fabricii, sapate in dealul pe care e asezata. Putini stiu ca aceasta constructie are mai multe nivele sapate adanc in subsol, un adevarat labirint de scari, coridoare si sali pline de instalatii, rezervoare uriase de metal, tevi, robineti, pompe, etc., toate necesare procesului de fermentare si invechire a berii, asa cum se facea ea pe vremuri, cand nu exista instalatie de pasteurizare.
    A fost o experienta pe care nu cred ca o voi uita vreodata, cat voi mai fi! Din acele beciuri cred ca ar fi iesit un muzeu de istorie industriala de inalta clasa: toate galeriile si salile erau captusite cu caramizi date cu var, neatinse de vreun strop de igrasie in ciuda faptului ca stateau sub pamant de aproape 100 de ani, la o temperatura constanta de +4 grade… Afara era August si ca sa cobor acolo am primit o pufoaica, iar sticla de bere nefiltrata, trasa direct dintr-un rezervor din acela enorm, pe care am baut-o, era atat de rece incat a trebuit s-o tinem o vreme in fata unui resou din BCA, intr-o nisa din perete… Daca cele de mai sus v-au starnit o oarecare curiozitate si daca nu cumva s-a sigilat cu beton intrarea in beciuri (ceea ce nu cred, fiindca ar fi necesitat aducerea unor utilaje speciale, ceea ce ar fi costat prea mult), s-ar putea sa va para tentanta o noua vizita, dar atentie: odata dezafectate beciurile, s-a terminat si cu ventilatia, deci e foarte posibil ca acum tot aerul de-acolo sa fie saturat de monoxid sau dioxid de carbon, deci mare atentie!
    In rest, s-auzim numai de bine!

  13. Buna Alex, nu e vorba de cladirea care margineste bulevardul, desi nu e exclus ca si aceea sa aiba un subsol de toata isprava; e vorba de una din cladirile mai retrase din incinta propriu-zisa a fabricii. Cred ca era sectia Fierbere, dar nu sunt absolut sigur, sunt multi ani de-atunci.
    Un alt amanunt interesant e ca inainte de anii 60 fabrica functiona la 120V curent continuu, nu era racordata la reteaua orasului, ci avea propriul generator actionat de un motor Diesel de doua etaje. De asemenea sursa de apa era tot autonoma: la baza dealului era (si cred ca mai este si acum) o casuta care ai fi zis ca e pentru paznic, dar de fapt era casa pompelor de apa. Sub ea erau sapate doua puturi de 200m adancime (!) iar in fiecare din ele se afla o pompa electrica submersibila de fabricatie elvetiana (Sulzer). Pompele astea mergeau alternativ, cand una, cand alta, pentru a alimenta procesul de productie cu apa rece din panza freatica de adancime (de-aia era berea atat de buna pe vremuri) si erau garantate pentru functionare continua timp de 20 de ani. Raportat la faptul ca fusesera instalate de elvetieni in 1905 si ca au functionat fara gres pana dupa razboi, prin anii 50, ne da o idee despre cum se asigura calitatea produselor industriale intr-o epoca fara "tehnologie avansata", ca astazi…

    1. Domnul Georgescu, este extraordinar cate lucruri interesante ati pomenit. Cat de mult m-as bucura daca ati vedea acest comentariu si ati fi de acord sa avem o discutie mai detaliata despre aceasta fabrica. Eu imi fac proiectul de diploma (arhitectura) pe acest monument si pare ca detineti informatii veritabile.

  14. Domnule Florin Georgescu,
    Scriu o carte despre familia Bragadiru si vad ca aveti cunostinte temeinice despre fabrica sa. Ma puteti contacta la adresa de email mariuszah [at] gmail [dot] com pentru a va pune cateva intrebari despre fabrica?

    Multumesc anticipat,
    Marius

  15. Domnule Florin Georgescu,
    Scriu o carte despre familia Bragadiru si vad ca aveti cunostinte temeinice despre fabrica sa. Ma puteti contacta la adresa de email mariuszah [at] gmail [dot] com pentru a va pune cateva intrebari despre fabrica?

    Multumesc anticipat,
    Marius

Leave a Reply to Gheorghiu Ioan Emanuel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *