În timp ce în Hotel Cișmigiu locuiau studenții de la Teatru, pe strada Poliției nr. 4 (fosta Miliției) exista un alt hotel-cămin pentru cei de la Drept. Vorbim de anii ’90, când versurile lui Cristi Iacob,”ne căcăm pe-ntuneric, stăm cu cracii-n pișat”, erau o realitate generală a tuturor căminelor Universității.
Așa se face că, la intersecția străzii Poliției cu str. Brutus găsim Hotelul Tranzit aflat într-o stare de prăbușire iminentă. Este una dintre clădirile art-deco construite probabil pe la jumătatea secolului 20. Însă cel mai interesant aspect este că Hotel Tranzit a fost un martor tăcut al demolărilor din anii ’80. Numeroase case au fost șterse, construindu-se în locul lor blocurile Centrului Civic pe care le putem vedea și astăzi pe Splaiul Independenței și pe Bulevardele Națiunilor Unite și Libertății. Dar, deși a reușit să respire printre molozurile clădirilor vecine, hotelul se șubrezise foarte mult. Printre mărturiile foștilor studenți cazați aici după revoluție am aflat de condițiile mizere pe care le-au suportat. Mirosea a mucegai peste tot, mocheta covorului era îmbâcsită de vreme, plină de arsuri și pete, iar uneori își făceau apariția șoarecii. Era o groază să te plimbi noapte pe holuri. Totul scârțâia, iar mocheta înfunda orice zgomot într-un mod sinistru. Prin 1995 clădirea căminului părea abandonată, iar cei exilați aici nu erau decât niște cazuri disperate ce căutau un acoperiș deasupra capului. Cu toate astea, mulți erau mulțumiți de petrecerile studențești care aveau loc aici sau de faptul că fiecare cameră avea chiuveta ei proprie, câte două paturi și-un balcon.
Așa se face că, la intersecția străzii Poliției cu str. Brutus găsim Hotelul Tranzit aflat într-o stare de prăbușire iminentă. Este una dintre clădirile art-deco construite probabil pe la jumătatea secolului 20. Însă cel mai interesant aspect este că Hotel Tranzit a fost un martor tăcut al demolărilor din anii ’80. Numeroase case au fost șterse, construindu-se în locul lor blocurile Centrului Civic pe care le putem vedea și astăzi pe Splaiul Independenței și pe Bulevardele Națiunilor Unite și Libertății. Dar, deși a reușit să respire printre molozurile clădirilor vecine, hotelul se șubrezise foarte mult. Printre mărturiile foștilor studenți cazați aici după revoluție am aflat de condițiile mizere pe care le-au suportat. Mirosea a mucegai peste tot, mocheta covorului era îmbâcsită de vreme, plină de arsuri și pete, iar uneori își făceau apariția șoarecii. Era o groază să te plimbi noapte pe holuri. Totul scârțâia, iar mocheta înfunda orice zgomot într-un mod sinistru. Prin 1995 clădirea căminului părea abandonată, iar cei exilați aici nu erau decât niște cazuri disperate ce căutau un acoperiș deasupra capului. Cu toate astea, mulți erau mulțumiți de petrecerile studențești care aveau loc aici sau de faptul că fiecare cameră avea chiuveta ei proprie, câte două paturi și-un balcon.
În urmă cu doi ani se putea găsi o plăcuță la intrare pe care scria Șantier în lucru. Data finalizării era în februarie 2011. Se dorea reabilitarea vechii clădiri și repunerea ei în valoare drept cămin studențesc.
Astăzi lipsește și plăcuța, dar și șantierul. În curând va lipsi întreaga clădire din peisaj căci este locuită în mod distructiv. Niște oaspeți nepoftiți au tras curent de la un felinar de pe stradă până la parterul fostului hotel, în care locuiesc de câțiva ani.
Hotel Tranzit este unul dintre locurile în care te murdărești mult, pășești cu sufletul la gură și te lași uimit de trecutul bogat de amintiri ale studenților care l-au locuit.
"Prin 1995 clădirea căminului părea abandonată, iar cei exilați aici nu erau decât niște cazuri disperate ce căutau un acoperiș deasupra capului."
—
Cu siguranta in 2005. In 1997 inca era OK.
"Prin 1995 clădirea căminului părea abandonată, iar cei exilați aici nu erau decât niște cazuri disperate ce căutau un acoperiș deasupra capului."
—
Cu siguranta in 2005. In 1997 inca era OK.
Sunt marturiile unei foste studente care a locuit in '95 acolo. Cladirea parea abandonata… e metaforic spus. Nu abandonata in sensul in care e azi, ci lipsita de studenti. Acum nu stiu, daca ai alte amintiri, scrie-le.
Sunt marturiile unei foste studente care a locuit in '95 acolo. Cladirea parea abandonata… e metaforic spus. Nu abandonata in sensul in care e azi, ci lipsita de studenti. Acum nu stiu, daca ai alte amintiri, scrie-le.
A fost cumva aici Baia Mitrașevski în care a fost arestat Eminescu în 1883?
A fost cumva aici Baia Mitrașevski în care a fost arestat Eminescu în 1883?
da, a fost.
https://denisefatulescu.wordpress.com/tag/baia-mitrasevski/
Imobilul apartine acum Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu.