Institutul Astronomic din București are o vechime de 105 ani. A fost înființat în anul 1908 prin preocuparea și stăruința fostului Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, Spiru Haret. Acesta și-a făcut studiile la Observatorul din Paris elaborând în anul 1878 o teză de doctorat cu titlul “Asupra invariabilitatii axelor mari ale orbitelor planetare” la susținerea căreia a participat și marele mecanicist al secolului al XIX-lea, Henri Poincaire. Spiru Haret revine ulterior în România cu ideea implementării astronomiei în țara noastră prin înființarea unui Observator Astronomic.
Terenul Observatorului (3 ha), a fost donat de către boierul Constantin Bosianu statului român în 1880. Terenul a aparținut mai întâi Institutului de Metereologie și ulterior Institutului Astronomic.
Construcția Observatorului din București a început în 1908 după planuri asemănătoare Observatorului din Liege. La început, era doar un observator care studia poziția stelelor pe cer precum și mișcarea aparentă a acestora (astrometrie), conform preceptelor sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. Partea de astrofizică a fost atașată Observatorului abia în 1957.
Academicianul Gheorghe Demetrescu, a demarat partea de astrofizică prin achiziționarea în 1957 a unui telescop stelar de 50 cm și a unei lunete solare. Acestea au rămas până în prezent cele mai performante instrumente astronomice ale României. (sursa text)
Mai jos fotografii cu telescopul principal, Sala Meridian și Casa Bosianu.
Foto & text: Robert Casmirovici