În memoriile de război ale lui George Topîrceanu există o relatare cuprinsă în câteva rânduri despre un tunar român care a luptat la Turtucaia în pragul Primului Război Mondial. El povestește:
“Dintr-o baterie distrusă mai rămăsese un singur tun, c-un tunar. Bulgarii erau aproape, dar el trăgea necontenit. Infanteria noastră fusese risipită, Dușmanii, ocolind o movilă, se iviră dintr-o parte, la câțiva pași, și năvăliră asupra lui. Cuprins din toate părțile, el descărcă un foc de revolver în grămadă și, cu o mână liberă, tot mai avu vreme să sloboadă ultimul șrapnel din țeava tunului… Bulgarii, printre cari era și un ofițer, i-au cruțat viața. Iar soldatul bulgar cari mi-a povestit faptul, într-o gară îndepărtată, și care fusese rănit la picior cu revolverul, adăuga, vorbind de necunoscutul erou:
-Era un om smead și slăbuț, pe care n-ai fi dat o ceapă degerată…
De i-ar da Dumnezeu numai oameni de aceștia țării mele – tari la suflet ca granitul din care Istoria uită adeseorinsă le taie monumentele.”
George Topîrceanu, Memorii de război
Astfel, am pornit de la relatarea unor fapte și am căutat să aflăm mai multe despre identitatea eroului intervievându-l pe colonelul în rezervă Remus Macovei, preşedintele filialei judeţene Constanţa a Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor Regina Maria”.