Lansare carte „Manierism și postelianism”

Uneori explorarea urbană evadează din perimetrul ei și se transformă într-o investigație a unor lucrări din lumea artei. Asta mi s-a întâmplat la Veneția, un oraș muribund care m-a cucerit cu peisajul său la fel de labirintic și claustrofob precum studiul pe care urma să-l fac. Rezultatul este această carte publicată cu ajutorul Print One Book, pe care o puteți găsi în librăria site-ului.

Am vizitat Veneția de mai multe ori încercând să-i fur câteva secrete ascunse în tablouri și clădiri pentru a-mi redacta lucrarea de masterat. Astfel am început să cercetez o parte din universul lui Tintoretto cuprins în Scuola Grande di San Rocco, o instituție fondată acum mai bine de cinci veacuri care avea rolul de a proteja interesele diverselor bresle de artiști și de a iniția activități caritabile.

Cartea de față este rezultatul explorării influențelor umaniste pe care pictorul Jacopo Robusti Tintoretto le-a avut în elaborarea operei sale. El s-a născut și a murit la Veneția, lucrând cu o energie fenomenală într-o perioadă în care tendința de a adopta poziții personale, de a gândi și de a interpreta liber dogmele creștine era din ce în ce mai mare. Toleranța față de alte religii și confesiuni, precum și schimbul de bunuri și idei, au transformat viața din lagună într-una plină de confort și strălucire, iar îmbrățișarea tehnologiei tiparului a facilitat cunoașterea și a unit în același loc scriitori umaniști și pictori venețieni renascentiști.

Am aflat că Tintoretto insera, prin mijloace subtile și – de cele mai multe ori – criptice, elemente considerate eretice de Biserica Catolică. Adoptarea acestor elemente manieriste a însemnat sacrificarea liniștii și confortului interior pentru a-și elibera creația de canoanele care riscau să o sufoce. Opera artistului venețian se transformă, astfel, într-o reprezentare vizuală a ideilor eruditului umanist francez Guillaume Postel.

Considerat drept unul dintre părinții fondatori ai studiului european „orientalist”, Postel a lăsat în urma sa zeci de titluri de cărți și mii de pagini de manuscrise pe diverse teme legate de lingvistică, geografie, cosmologie, teologie și Cabală, universalism, concordie și toleranță între religii și popoare. Ideile și acțiunile sale au fost puternic influențate de misterioasa Giovanna Veronese, o femeie pe care a întâlnit-o în scurta lui ședere la Veneția din 1547-1549. Sub îndrumarea ei mistică, Postel a devenit un profet a cărui gândire revoluționară l-a adus în fața tribunalului ecleziastic. Considerat nebun, autoritățile s-au mulțumit cu cenzurarea lucrărilor sale și cu îngrădirea libertății oratorice. Dorința lui stăruitoare privind întemeierea unui stat universal cu o religie universală, în care concordia mundi se instaurează prin apropierea perioadei promise de restitutio omnium, ne dezvăluie idei compatibile cu epoca modernă.

În 1567, Jacopo Tintoretto a început să decoreze Scuola Grande di San Rocco din Veneția cu peste treizeci și opt de tablouri de diferite dimensiuni, inspirate din Vechiul și Noul Testament. Așezarea lor a fost atent planificată sub forma unor discursuri vizuale ale evenimentelor biblice, pe care le-a interpretat cu o libertate de gândire asumată, inserând mesajul lui Guillaume Postel în scenele propuse comanditarilor săi. În lipsa unei atestări istorice textuale, din care să rezulte o eventuală legătură între Tintoretto și Postel, studiul de față prezintă punctele comune care stau la baza unei posibile atestări vizuale. Prin mijloace diferite, complementare și referențiale, Postel și Tintoretto vorbesc deopotrivă despre necesitatea unei reforme spirituale și dobândirea unei noi căi de cunoaștere a omului prin recâștigarea principiului feminin.