SIGHISOARA
A doua parte si ultima din traseu.
Din Archita am facut foarte putin pana in Sighisoara. Am gasit cazare si am petrecut noaptea in cimitirul de langa biserica din deal. A doua zi am vizitat turnul cu ceas si am admirat peisajul pe care ni-l oferea inaltimea lui.
 |
| Foto Peppy |
 |
| Foto AXELANTI |
DUMBRAVENI
Nu departe de Sighisoara se afla orasul Dumbraveni (judetul Sibiu), care este mentionat documentar din 1332 dar sub denumirea Ebesfalva in limba maghiara, Epeschdorf in limba germana sau Ibasfalau in limba romana. In anul 1918 orasul isi schimba numele din Ibasfalau in Dumbraveni.
Primisem indicatii cum ca seamana cu un oras fantoma si nu ar fi nimic special in el, cu exceptia bisericii si, bineinteles, a atmosferei. Intr-adevar, lucrurile aveau sa fie intocmai informatiilor pe care le aveam. Am fost uimit de lipsa de nepasare pentru renovarea bisericii, care este a treia ca marime din Romania. Biserica Armeano Catolica din Dumbraveni se afla in piata principala a acestui oras si este monument istoric. A fost construita din banii dati de catre armenii stabiliti la sfirsitul secolului al XVII-lea in aceasta localitate. Piatra de temelie a bisericii a fost pusa la 22 iulie 1766. Constructia ei a durat aproape 17 ani, pina in 19 iulie 1783.
Interiorul bisericii dimpreuna cu numeroasele altare a fost finalizat abia in 1791. cind, la 29 iunie, biserica a fost sfintita primid hramul Sfintei Elisabeta. Biserica e construita in stil baroc pur din piatra de granit si din caramida. Lucrarile au fost conduse de maestrii constructori Chindea Francisc si Ibeslach Anton.
Deasupra impunatoarei intrari in biserica se afla inscriptia urmatoare: Lui Dumnezeu si protectoarei sale Elisabeta a construit ginta armeana. In urma cutremurului de pamant din 1916 au fost aduse multe stricaciuni in interior si crapaturi in zidarie. Reparatiile au fost finalizate abia in 1924. In 1927 o puternica furtuna a dus la caderea turnului din dreapta si a luat si cea mai mare parte din acoperisul bisericii.
Altarele, sapte la numar, sunt pictate in stil neoclasic italian. Altarul principal ii este inchinat Sfintei Elisabeta. Altarele laterale, incepand de la altarul principal spre dreapta sunt inchinate Maicii Domnului, Sfantului Rosariu, Sfantului Stefan-primul martir, Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, Sfintei Cruci si Maicii Indurerate, Sfantului Grigorie Iluminatorul Armeniei si ultimul, Sfantului Iosif.
Impresionant este si textul scris chiar langa intrare pe afisul creat de cei de la Ministerul Culturii: Noi, cei ce l-am iubit pe Dumnezeu, am construit aceasta biserica intre anii 1766 si 1791 cu sapte altare, o capela si trei vitralii pentru noi cei de astazi si pentru voi cei de maine.
Portile erau deschise, dar din pacate niste gratii masive ne-au oprit sa inaintam spre altare.
De asemenea era imposibil sa nu remarcam prezenta tiganilor. In centrul oraselului am facut o coada de aproape zece tiganusi care ne cereau bani. Asta pe langa faptul ca toti din parcul alaturat se uitau la noi de parca eram niste extraterestrii. N-am stat mult sa admiram fiindca se intuneca si trebuia sa ne gasim un loc bun de innoptat. Am mers spre Viisoara, urmand indicatiile unor localnici. La un moment dat am intalnit o femeie care avea grija de un cimitir armean de la marginea Dumbraveniului. A fost tare amabila, lasandu-ne sa ne umplem sticlele din fantana si dandu-ne ardei din gradina. Apoi am trecut pe langa un mic cartier de tigani de la periferia orasului. Am urmat drumul asfaltat pana am hotarat sa ramanem la marginea unei padurici, aflate pe un deal. Aceasta a fost a treia noapte. Dimineata ne-au intampinat oile si caprele unui cioban de 15 ani. Viata prin meleagurile alea pare destul de diferita de a celor din orase. Am avut ocazia sa ma gandesc mai bine la lucrul asta si la foloasele care se trag din aceste simple indeletniciri.
 |
| FOTO: AXELANTI |
In Dumbraveni mai traiesc cateva familii de armeni. Baiatul de mai jos traieste in Bucuresti, era in vizita la bunicul lui, armean de origine.
Dupa inca o zi am purces cu bagaj cu tot spre Biertan. Nu stiam exact cat avem de mers, dar am aflat ca erau cativa kilometri buni. Asa ca am facut autostopul pe bucati de drum si impartiti pe echipe.
BIERTAN
Am ajuns relativ repede si cu un moral foarte ridicat. Am mancat pe treptele unei scoli aflate langa cetate. Oamenii aflati in trecere pareau altfel decat prin alte locuri. Erau mai putini uimiti, probabil si din cauza prezentei tumultoase a turistilor. In orice caz, am observat o unitate deosebita intre acesti oameni si o amabilitate rar intalnita in Bucuresti.
Ne-am asezat corturile, urmand ca a doua zi sa vizitam cetatea dintre coline si imprejurimile, atat cat ne permitea timpul.
 |
| Foto AXELANTI |
O groaza de alte lucruri s-au mai intamplat, dar mi-e mult prea dificil si aproape imposibil sa le redau aici cuvant cu cuvant. Atat distractia, glumele si buna dispozitie, cat si revelatia de care fiecare a avut parte. Insa cel mai de pret lucru pe care l-am putut castiga a fost impartasirea tuturor acestor lucruri cu cei care au venit pana la urma. Nu toti ne cunosteam prea bine, nu toti stiam cum reactionam in anumite momente si niciunul dintre noi nu cred ca stia ce vom face in momente de impas. Am aflat, ne-am adaptat si ne-am simtit bine impreuna, testandu-ne limitele si zambetele. 😀
Sursa informatii:
http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=113
Frumos! Felicitari pentru tot ce ati realizat!Cred ca a fost deosebit. Nicu
Frumos! Felicitari pentru tot ce ati realizat!Cred ca a fost deosebit. Nicu
Multumesc! Sunt recunoscator pentru tot ce am castigat.
Multumesc! Sunt recunoscator pentru tot ce am castigat.