Bucată din pânza pictată de pe pereții holului central din fostul Palat Adevărul (Str. Constantin Mille).
Imediat cum ocolești Cercul Militar, pe strada Constantin Mille te întâmpină Palatul Adevărul cu cel mai trist chip care a existat vreodata pe o clădire. Aici a fost unul dintre cele mai cunoscute centre de presă din România, proiectat de arhitectul Ștefan Ciocârlan după modelul Palatului Figaro din Paris și inaugurat acum 114 ani.
Imediat cum ocolești Cercul Militar, pe strada Constantin Mille te întâmpină Palatul Adevărul cu cel mai trist chip care a existat vreodata pe o clădire. Aici a fost unul dintre cele mai cunoscute centre de presă din România, proiectat de arhitectul Ștefan Ciocârlan după modelul Palatului Figaro din Paris și inaugurat acum 114 ani.
La șase ani după inaugurare, în 1904, Adevărul a capătat o nouă surată, ziarul Dimineața, iar directorul redacției, Constantin Mille, a cumpărat și fabrica de saci Saint-Frères, anexată palatului, pentru a integra noua echipă. Unificarea celor două clădiri a fost însă stopată de sosirea Primului Război Mondial, iar palatul a fost rechiziționat de comandamentul german care a tipărit aici ziarul Bukarester Tageblatt.
În 1940, Constantin Mille a vândut cele două publicații pe care le deținea bancherului Aristide Blank, iar directorul redacției a devenit Constantin Graur. Acesta a dărâmat clădirea veche a palatului și a înlocuit-o cu una din beton armat, a cumpărat o clădire din vecinătate și într-un final le-a unit cu fabrica. A dotat tipografia cu aparatura cea mai performantă a vremii și a început să tipărească aici încă șase publicații săptămânale, dând naștere perioadei de glorie a gazetelor reunite sub pălăria Adevărul.
Publicația a fost suprimată în 1951 de comuniști și a fost înlocuit cu ziarul Luceafărul, care s-a privatizat după Revoluție. Actualii proprietari nu s-au hotărât ce întrebuințare să dea cladirii. Astăzi, fostul palat zace în uitare, prăbușit într-un somn imobiliar.