Mi se întâmplă când sunt în Gara de Nord să mă cuprindă dorul de drumeție. Îmi aduc aminte de excursia în Transilvania (link1 & link2) de anul trecut, de toate drumurile pe care le-am făcut cu trenul și de voia bună alături de prieteni. Mulți alții îmi împărtășesc sentimente asemănătoare și mă înțeleg. Nu e vorba de nostalgie, ci de gândurile ce se îndreaptă către o nouă aventură prin România, cu rucsacul și cu cortul în spate.
Totuși vagoanele părăsite din Gara Basarab (link) îmi par o vagă reflexie a acelor momente de călătorie. A fost straniu să mă plimb printre locurile avariate din tren în timp ce-mi imaginam prezența atâtor persoane stând cândva pe ele. Consider fotografia de mai jos o copie stângace a unei amintiri.
