Cinema Marconi

Autorizat în 1926 de arhitectul Constantin Canănău și inaugurat în 1930, Cinematograful Marconi, a cunoscut perioada sa de glorie până la naționalizarea din 1948. În paralel cu proiecțiile de film, pe mica scenă se montau și spectacole de teatru și de vodevil.

Cinematograful de pe Calea Griviței a fost denumit în memoria lui Guglielmo Marconi, fizician italian recompensat în 1909 cu premiul Nobel pentru Fizică, în urma contribuției lui la dezvoltarea telegrafiei fără fir. În ton cu schimbările impuse de proaspătul regim comunist, numele a fost schimbat din Marconi în Alexandru Popov, un alt fizician considerat inventatorul radioului și a cărui muncă s-a bazat mult pe descoperirile anterioare ale lui Marconi. În cele din urmă, prin anii ‘60, în acord cu noile linii ale național-comunismului, numele a fost schimbat pentru a treia oară în Cinema Dacia. Până la închiderea sa, clădirea a funcționat ca cinematograf de cartier.

În perioada tulbure a anilor ’90, clădirea cinematografului a fost scoasă din uz, rămânând neutilizată și degradându-se semnificativ. Din motive financiare, ea nu a reușit să-și recâștige gloria de altă dată nici după retrocedarea către proprietarii de drept în 2006.

Clădirea este clasată ca monument istoric clasa B. De asemenea, ea este menționată în mai multe lucrări dedicate monumentelor istorice realizate în București.

Începând cu mijlocul lui 2015, printr-o colaborare între proprietari și Asociația Industrii Cultural Creative, s-a încercat repunerea clădirii în circuitul public, creând un spațiu performativ cu scopul de a o salva, dar și de a atrage atenția asupra unei zone aflate în acest moment în disoluție, în ciuda faptului că se află într-o zonă istorică protejată din centrul Bucureștiului.

Pe 31 august 2017, cu ocazia semnalului urban Un-hidden Bucharest w/ VJ VLC s-a pus în lumină intervenția lui Pisica Pătrată din 2016 și clădirea-monument, cu ajutorul proiecțiilor create de VJ VLC, dezvăluind istoria și viitorul Cinema Marconi.

Intervenția artistică face parte dintr-un proiect cultural produs de Save or Cancel prin feeder.ro, co-finanțat de AFCN, în colaborare cu CNDB, Cinema Marconi și Lente.

Surse: cinemamarconi.ro, feeder.ro

Foto: Alex Iacob

7 Replies to “Cinema Marconi”

  1. CUM STII CA UN CINEMATOGRAF A MURIT? nIMENI NU MAI SCHIMBA POSTERELE DIN VITRINA.
    iN 1997 UNUL DIN ULTIMELE FILME CARE A RULAT AICI A FOST ALIEN 4:RESURECTION.
    sTIU ASTA PENTRU CA II VEDEAM ZILNIC AFISUL CAND MA DUCEAM LA SCOALA.
    dAR SPRE DEOSEBIRE DE ALTE CINEMA-URI, AFISUL ASTA NU SE MAI SCHIMBA ODATA CU ZIUA DE VINERI.

  2. Da. Dar ce ciudat au crescut tufe in fosta sala ca in ruinele din Babilon
    Asa a aratat si la televizor cu teatrul subteran de la Herculane ca asa arhitecura ar avea acele catacombe dar are in loc de tufe radacini si ceva stalactite.

  3. Oricum lumea nu se mai duce la film la cinematografe decat la multiplexurile de la MALL-uri unde poti alege filmul, nu si locatia in functie de filmul favorit, mai ales ca nici la cinematograf numai gasesti filme bune ce sa vorbesc de televizor. Filme bune la care ma uitam la cinema erau: “Avatar”, “Harry Potter”, “Star Wars”, “Lord of The Rings”, “The Hobbit”, “Fantastic Beasts”, “Titanic” si “Prince of Persia – Sand of Time”.

  4. Am plecat de 2 ani din Bucuresti la Sibiu si, citind si privind fotografiile investigatiilor tale urbane, simt aceleasi emotii de melancolie si dor dupa un trecut demult apus pe care le-am trait ani la rand plimbandu-ma pe strazi ale Vechilor Bucuresti, admirand unele dintre locatiile prezentate de tine si altele asemenea lor, invaluite in amintiri.e Drept ca nu le-am putut experimenta in felul tau si al prietenilor tai, de aceea iti sunt si mai recunoscatoare pentru viziunea ta asupra cestor franturi de trecut si lectiile lor, ale caror soapte le pastrezi pentru oricine este dispus sa le descopere.

    De asemenea, daca vreodata vei fii interesat, – si daca nu cumva ai mai fost acolo, scuze daca nu am vazut inca pe site – o locatie aparte din punctul meu de vedere este sediul din strada Pitar Mos al fostului Institut “Sfanta Maria”, apartinand Congregatiei Iisus. Cand am fost eu ultima oara in cladire era sediul Bibliotecii Medicale, SI AM VAZUT inclusiv capela din curtea interioara si parcarea hotelului Ambasador sub care, am citit ulterior, ar fi mormintele MAICUTELOR: https://www.vice.com/ro/article/bmx7yq/locuri-semi-parasite-biblioteca-MEDICALA Pe mine cel putin m-a impresionat foarte mult aceasta locatie si, pentru mine, reprezinta chintesenta unui trecut in mare parte uitat, dar poate cu repere morale mai sanatoase decat prezentul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *