The Forgotten School of St. Mary

In 1852, Barbu Știrbei, the reigning prince of Wallachia, fervently invited the sisters of the Beatae Mariae Virginis Institute from Munich to establish a girls’ school in Bucharest, the capital of the country. Six years later, an elite institution was inaugurated: St. Mary’s Catholic School.

The building that housed the sisters’ activities became much more than just a school. It served as a spiritual and missionary center for the Catholic community in Bucharest. The royal family regularly attended Sunday mass in the chapel. King Carol I of Hohenzollern-Sigmaringen, the first king of Romania, accompanied by Queen Elisabeth, participated in the Sunday services. Later, Crown Prince Ferdinand, who succeeded the throne, continued this tradition, attending the divine service with similar regularity.

“Although a lazaret for sick German soldiers is still functioning in one wing of the Institute of St. Mary, the king nevertheless made his appearance today at the pontifical Mass at the magnificent open-air cathedral, under the tall, shady plane trees in the monastery courtyard, and at the devout Eucharistic pilgrimage,” wrote Bishop Raymund Netzhammer on a Sunday in June 1919.

The influence of the Institute extended beyond education. During World War I, when an epidemic of typhus erupted between 1916 and 1918, the nuns cared for the sick Romanian soldiers at a time when few dared to do so. Additionally, the nuns maintained an orphanage for 30-40 children, assisted in elderly asylums, and ran small schools in impoverished neighborhoods. This extensive charitable work earned the Institute the affectionate nickname “The Guesthouse of God’s Goodness.”

During World War II, the living quarters of the 300 resident students were converted into hospital wards for wounded Romanian soldiers brought back from the Eastern Front. Each room was under the care of a nun, with others helping wherever needed.

This thriving educational and charitable activity was abruptly halted on August 3, 1948. The newly installed communist regime forced the closure of all private and religious schools, ending nearly a century of the sisters’ work. The building was repurposed to house the Technical Health School and the Romanian-Soviet Pedagogical Institute. The chapel became the repository for the Ministry of Health Archives, now suffering from a collapsed roof since 2023.

The entire complex, now housing thousands of dusty books, is in an advanced state of decay, and its fate is uncertain given that it is not listed as a historical monument. Nevertheless, following the legal proceedings against the Romanian State, the St. Mary Institute managed to reclaim the school building and the chapel, which might bring a glimmer of hope for the future of this place.

RO:

În 1852, Barbu Știrbei, domnitorul Țării Românești, a invitat cu ardoare surorile Institutului Beatae Mariae Virginis din München să întemeieze o școală de fete în București, capitala țării. Șase ani mai târziu, avea să fie inaugurată o instituție de elită: Școala Catolică Sf. Maria.

Clădirea care găzduia activitatea surorilor a devenit mult mai mult decât o simplă școală. Ea a servit ca centru spiritual și misionar pentru comunitatea catolică din București. Familia regală participa regulat la liturghia duminicală din capelă. Regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României, însoțit de Regina Elisabeta, lua parte la serviciile religioase duminicale. Ulterior, Principele Ferdinand, care a succedat tronul, a continuat această tradiție, participând cu aceeași regularitate la serviciile divine.

„Cu toate că într-o aripă a Institutului Sfânta Maria mai funcţionează încă un lazaret de soldaţi germani bolnavi, regele şi-a făcut totuşi astăzi apariţia la Liturghia pontificală de la măreaţa catedrală în aer liber, sub platanii înalţi şi umbroşi ai curţii mănăstireşti şi la evlaviosul pelerinaj euharistic”, a scris Episcopul Raymund Netzhammer, într-o duminică de iunie din 1919.

Influența Institutului s-a extins dincolo de educație. În timpul Primului Război Mondial, când a izbucnit epidemia de tifos între 1916 și 1918, maicile au îngrijit soldații români bolnavi într-un moment în care puțini aveau curajul să o facă. De asemenea, maicile au întreținut un orfelinat pentru 30-40 de copii, au ajutat aziluri de bătrâni și au condus mici școli în cartierele sărace. Această activitate caritabilă extinsă a câștigat Institutului supranumele afectuos de „Casa de oaspeți a Bunului Dumnezeu”.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, camerele de locuit ale celor 300 de eleve rezidente au fost transformate în săli de spital pentru soldații români răniți aduși de pe frontul de Est. Fiecare cameră era sub îngrijirea unei maici, iar celelalte maici ajutau oriunde era nevoie.

Această activitate educațională și caritabilă prosperă a fost brusc oprită pe 3 august 1948. Noul regim comunist instalat a forțat închiderea tuturor școlilor private și religioase, punând capăt aproape unui secol de muncă a surorilor. Clădirea a fost repusă în funcțiune pentru a găzdui Școala Tehnică Sanitară și Institutul Pedagogic Româno-Sovietic. Capela a devenit sediul Arhivelor Ministerului Sănătății, acum afectată de un acoperiș prăbușit din 2023.

Întreagul ansamblu, care acum adăpostește mii de cărți pline de praf, se află într-o stare avansată de degradare, iar soarta lui este incertă dat fiind faptul că nu se regăsește în lista monumentelor istorice. Cu toate acestea, în urma procesului cu Statul Român, Institutul Sf. Maria a reușit să revendice clădirea școlii și capela, lucru care poate aduce o urmă de speranță asupra viitorului acestui loc.