Casă săsească în Biertan

„Saşii, vechi colonişti, neam de o dârză, statornică şi înceată vrere, şi-au ales, după criterii îndelung cumpănite, pământul unde aveau să-şi ridice casele şi să-şi sape mormintele; ei au gustat precauţi apa, au cântărit lumina şi au măsurat cu grijă grosimea humei, s-au ferit prevăzători de înălţimi prea accidentate şi au încercat cu steagul şi cu nările direcţia vânturilor. Rânduiala aceasta chibzuită şi-au păstrat-o satele săseşti până astăzi. Ele n-au crestat cu entuziasm stângaci din peisaj, precum cele româneşti; ele au fost aduse parcă în acest peisaj ardelean gata de aiurea, prin văzduh sau pe altă cale, dintr-o ţară unde anemia solului i-a învăţat pe oameni să convertească natura la pravila lor, să muncească drept şi cuminte, şi cu o geometrică statornicie ce nu sare niciodată din făgaş.”

„Casele săseşti stau cot la cot, alcătuind împreună un singur mare zid către stradă, severe, cu ferestre înalte, care nu îngăduie nici o privire din afară, şi purtând pe frontispiciu convenţional câte o maximă biblică: comuna săsească e o colectivitate raţională de oameni închişi, fiecare având nevăzut crestat pe frunte imperativul categoric.”

„Arhitectura săsească era menită să reziste intemperiilor sorţii, şi era născută dintr-un viguros simţ al timpului văzut ca o proiecţie rectilinie în viitor.”

„Casele săseşti, deşi bogate, sunt reduse la util.”

„Casa săsească are la temelie mai mult o concepţie etică decât estetică despre rosturile vieţii. Sasul e preocupat de securitatea economică şi morală în raport cu natura, cu vrăjmaşul şi cu cerul. Viaţa întreagă el se tot asigură pe toate aceste planuri. Saşii sunt ingineri născuţi, ei impun naturii ordinea din sufletul lor, ei îşi aliniază casele prin hotărâre colectivă de a se apăra în front masiv de orice element de nesiguranţă.”

Text: Lucian Blaga, Trilogia culturii

Foto: Alex Iacob

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•