Strada Popa Tatu nr. 85

Știi povestea tablourilor? Începuse lumea să râdă de el că e într-o ureche și pe urmă au scos-o pe-asta, mi-a spus nea’ Fane în timp lucra la o Dacie. Știi că Ceaușescu a fost cizmar, iar ăștia i-au pus o cravată cu modele de blacheuri care se puneau la tocurile pantofilor.

Domnul Ștefan sau nea’ Fane, după cum s-a recomandat, lucrează la o vulcanizare aflată la parterul imobilului de pe Str. Popa Tatu, nr. 85, o casă în ruină, veche de 140 de ani. Cele două portrete ale lui Ceaușescu pe care le ține atârnate în atelier se pot observa din stradă. Nu puțini sunt cei care se opresc să arunce o privire spațiului sau să facă o fotografie nostalgiei decadente din zona Piața Matache.

Până de curând, aici locuiau clandestin mai multe familii sărace, în condiții mizere. Nea’ Fane, cu un oareșce zâmbet amar, m-a invitat în curtea interioară pentru a vedea cu ochii mei starea deplorabilă în care se află clădirea. Acoperișul este în mare parte distrus, zidurile sunt crăpate, iar aerul este aproape irespirabil. Umblau șobolanii în voie, iar singura pisică pe care am văzut-o părea să nu le facă față.

Nea’ Fane nu cunoște istoria casei, însă planul cadastral din 1911 arată că ea a aparținut lui Vasile Bossy (sau Bosie). Fiul acestuia din urmă, Raoul V. Bossy, s-a născut în 1894 și studiat dreptul și diplomația în cadrul Universității Sorbonne, terminând École Libre des Sciences Politiques de la Paris. Parcursul diplomatic al acestuia l-a ținut departe de casă și, cel mai probabil, ea a fost vândută.

Astfel, casa de pe Popa Tatu a ajuns în proprietatea evreicei Abramovici Sabina, despre care știm că s-a născut pe 2 aprilie 1905 în București, cu domiciliul pe Str. Silfidelor nr. 4. Din cartea „Securitatea și vânzarea evreilor”, editată de Radu Ioanid, am descoperit că în 1961 s-a cerut aprobarea acordării vizelor de ieșire din România a unor cetățeni români evrei a căror emigrare fusese aprobată de Ministrul Afacerilor de Interne, Alexandru Drăghici, în urma unor așa-zise „combinații” cu Henry Jakober. Printre numele trecute pe liste o găsim și pe Abamovici Sabina care, mai mult ca sigur, a plecat din România la vârsta de 56 de ani, abandonând proprietatea care nu avea să mai fie revendicată niciodată din lipsă de moștenitori.

În raportul de specialitate, întocmit de Administrația Fondului Imobiliar în iunie 2018 către Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, sunt listate mai multe imobile propuse pentru a fi puse în siguranță. Printre ele se află și cel de pe St. Popa Tatu, nr. 85, despre care aflăm că a fost construit în anii 1875/1880 și naționalizat 100% în baza decretului 92/1950.

Astăzi, casa se află în posesia statului în proporție de 91,40%, cota de 8,60% fiind ocupată de spațiul atelierului mecanic, aflat în proprietatea Cooperativei Metalo Casnica. Deși clădirea a fost inclusă pe lista imobilelor insalubre, iar chiriașii ilegali evacuați, deși s-au făcut constatări și inspecții autorizate, nimeni nu ridică un deget pentru a scoate din gunoi valoarea istorică încă recuperabilă a zonei Berzei-Buzești.

UPDATE: Tot aici se afla micuțul atelier al pălărierului Murgu Ștefan sau „nea Murgu”, cum îi place să i se spună (sursa).

Foto & text: Alex Iacob

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *