Am mai scris despre Cinema Marconi acum câțiva ani, când era doar o altă clădire abandonată, prinsă în inerția unui București indiferent. M-am întors recent pe Calea Griviței, iar ruina cu pereții scorojiti, marcați de trecerea timpului, continuă să reziste. Dar de data asta, ceva e diferit. Marconi urmează să fie salvat — nu ca simplă promisiune, ci printr-un proiect concret de restaurare.
Clădirea a fost autorizată în 1926 de arhitectul Constantin Canănău și inaugurată în 1930. Funcționa nu doar ca sală de cinema, ci și ca spațiu pentru spectacole de teatru și vodevil. A purtat numele fizicianului italian Guglielmo Marconi, laureat Nobel și pionier al telegrafiei fără fir. După 1948, în acord cu schimbările ideologice ale noului regim, numele i-a fost schimbat mai întâi în Alexandru Popov — un alt fizician asociat cu inventarea radioului — și mai târziu, în anii ’60, în Cinema Dacia. Schimbarea numelui a avut și o motivație ideologică mai puțin vizibilă: deși respectat pentru contribuțiile sale științifice, Guglielmo Marconi fusese un susținător declarat al regimului fascist din Italia, apărând în mod public ideile lui Mussolini. În contextul politic al acelor ani — și nu numai — o asemenea asociere devenise indezirabilă. Dincolo de regimuri și epoci, apartenența sau simpatia față de orice formă de extremism rămâne un fapt istoric problematic, care a influențat inclusiv felul în care memoria publică a fost gestionată în cazul unor personalități altfel admirate pentru realizările lor.
Indiferent de numele pe care l-a purtat, cinematograful a rămas un spațiu cultural de cartier, accesibil și viu, un punct fix în peisajul agitat al zonei Grivița. După Revoluție, ca multe alte săli de proiecție, Marconi a fost închis. A intrat în conservare forțată, apoi în abandon. În 2006 a fost retrocedat, dar lipsa banilor și dezinteresul au lăsat clădirea să se degradeze. A rămas acolo, ca o capsulă a trecutului, cu acoperișul în pragul colapsului, cu holuri în care mai rătăceau doar umbre și ecourile străzii.
Recent, ARCEN a anunțat că, în parteneriat cu noii proprietari ai clădirii, va începe restaurarea cinematografului și transformarea lui într-un spațiu cultural contemporan. Proiectul, care va dura câțiva ani, își propune să redea clădirea orașului și comunității, oferindu-i șansa unui nou început.
Foto: Alex Iacob
