La intersecția străzilor Vasile Lascăr și Maria Rosetti se află Casa cu Farmacie „Gheorghe Hotăranu”, un exemplu remarcabil de arhitectură neoromânească, proiectată în anul 1925 de arhitectul Statie Ciortan. Imobilul, amplasat pe o parcelă de colț, păstrează în mod excepțional elemente originale ce definesc atât funcționalitatea unei farmacii interbelice, cât și atmosfera specifică epocii.
Imobilul a fost construit din economiile personale ale farmacistului Gheorghe Hotăranu, strânse pe parcursul a nouă ani, și a fost inaugurat în 1925, în continuarea activității începute de acesta în 1914 pe aceeași stradă. Parterul clădirii era destinat oficinei și laboratorului, elemente centrale în practica farmaceutică a începutului de secol XX, iar etajele superioare constituiau reședința familiei.
Interiorul este remarcabil prin gradul său de conservare: mobilierul original, realizat la comandă la Viena, inscripționat cu inițialele proprietarului, epubrete din porțelan pictat, flacoane colorate, distilatoare și blaturi din marmură de Carrara. Vitrinele de cristal și compartimentarea specifică unei farmacii din perioada interbelică oferă o imagine clară asupra practicii farmaceutice de altădată, în care profesionalismul se împletea cu precizia științifică și responsabilitatea etică.
Destinul clădirii a fost marcat de schimbările politice ale secolului XX. În 1949, odată cu instaurarea regimului comunist, farmacia a fost naționalizată, iar Gheorghe Hotăranu a fost evacuat din propria locuință. Deși datele privind viața sa ulterioară rămân incerte, unele surse sugerează că a emigrat și și-a continuat activitatea în străinătate. Totuși, clădirea a fost utilizată în continuare ca farmacie, fapt ce a contribuit decisiv la conservarea patrimoniului material.
În prezent, Casa cu Farmacie „Gheorghe Hotăranu” reprezintă un caz unic în peisajul urban bucureștean: este singura clădire de locuit care mai păstrează integral o farmacie interbelică funcțională – laborator, oficină și mobilier. Acest ansamblu oferă o perspectivă directă asupra modului în care se desfășura profesia de farmacist în perioada interbelică, cu accent pe prepararea manuală a medicamentelor, adaptate fiecărui pacient.
Imobilul a fost achiziționat recent de Colegiul Farmaciștilor din București, cu scopul de a fi transformat în primul Muzeu al Farmaciei din Capitală. Inițiativa beneficiază de un sprijin remarcabil din partea comunității profesionale, fiind strânse 850.000 de euro exclusiv din contribuțiile membrilor colegiului. Cu toate acestea, procesul de restaurare este îngreunat de absența accesului la fonduri europene, iar estimările actuale indică un necesar de peste 2 milioane de euro pentru finalizarea lucrărilor.
Transformarea Casei Hotăranu într-un muzeu ar aduce o contribuție semnificativă la patrimoniul cultural și educațional al Bucureștiului. Clădirea are un potențial didactic considerabil, putând funcționa ca un spațiu de dialog între generații, între tradiție și inovație. Într-un oraș care a pierdut multe dintre instituțiile sale istorice, păstrarea unui astfel de reper profesional și urban constituie nu doar un act de conservare, ci și o investiție în identitatea colectivă.
Foto: Alex Iacob
Mulțumesc Alex, postările tale sunt încântătoare.
Mi-am amintit când ai scris și fotografiat imobilul de pe Schitul Măgureanu 19, la cererea mea aducandu-mi o mare bucurie ce mi -a amintit de anii studenției.
Chiar mi-era dor.
Numai bine îți doresc.
Să sperăm că încet încet casele acestea superbe vor revedea lumina zilei, a zilelor de altădată.
Mulțumesc! Da, sper ca memoria acestor locuri să nu dispară. Asemenea îți doresc și ție!
Eram mic, early 90s si mergeam cu ai mei la farmacie aici de fiecare data cand ne incerca ceva. Stateam la 2 strazi distanta si in fiecare zi treceam pe langa ea pe drumul spre scoala. Desi nu am fost bolnavicios, sunetul acelor usi duble la intrare nu-l voi uita niciodata…
Spre surprinderea mea, un coleg din UK, care n-a fost vreodata in Romania, m-a intrebat daca stiu despre Farmacia veche din Bucuresti care va fi restaurata la stadiul original, cu mobilierul, sticlele de farmacie si toate ornamentele ei. Initial nu am crezut ca e posibil sa fie ACEA farmacie pe care am admirat’o ani la rand si in care, imi amintesc din anii copilariei, paseam cu bucurie si curiozitate impreuna cu mama, ea cautand diverse preparate si eu atrasa de multitudinea de sertare si sticle din dulapurile tipice 🙂 Si uite ca totusi este posibil. Sper vedem in curand cladirea in splendoarea ei initiala, ca muzeu de data aceasta.